lunes, 20 de enero de 2014

VIS - SUEÑO

 
 
Lângă izvorul rece se-odihneşte inima mea.
(Umple-o cu pânza ta,
păianjen al uitării.)
Apa izvorului cântecul lui îi şoptea.
(Umple-o cu pânza ta,
păianjen al uitării.)
İubirile îşi povestea, trează, inima mea.
(Păianjen al tăcerii,
ţese-i taina ta.)
Apa izvorului întunecată o asculta.
(Păianjen al tăcerii,
ţese-i taina ta.)
În izvorul rece se răstoarnă inima mea.
(Mâini albe, depărtate,
opriţi acele ape.)
De bucurie cântând apa o duce cu ea.
(Mâini albe, depărtate,
nimic nu rămâne în ape!)
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Goală ești simplă, ca o mână de-a ta, netedă, pământeană, rotundă, transparentă, ai linii ca luna, umbre ca pomii, goală ești subțir...