ca o mână de-a ta,
netedă, pământeană, rotundă, transparentă,
ai linii ca luna, umbre ca pomii,
goală ești subțire ca spicul de grâu,
goală ești albastră ca o noapte cubană,
ai străluciri de stele în păr,
goală ești enormă și galbenă
ca vara într-o biserică de aur,
goală ești mică precum degetul tău mic,
rotundă, subțire, trandafirie până în zori
când te adâncești în lumea subterană
ca într-un lung tunel de haine și frământări,
strălucirea ta se stinge, se îmbracă, dispare
și-ți rămâne goală doar mâna...
Pablo Neruda