jueves, 16 de enero de 2014

Pot să scriu cele mai triste versuri în seara asta- Puedo escribir los versos más tristes esta noche

 
 
 
 
 Pot să scriu cele mai triste versuri în seara asta.
Să scriu, de exemplu: “Noaptea-i înstelată,

şi tremură, albaştri, aştrii în depărtare”.
Vântul nopţii se roteşte în cer şi cântă.

Pot să scriu cele mai triste versuri în seara asta.
Eu am iubit-o, şi câteodată şi ea m-a iubit.

În nopţi ca asta am avut-o în braţele mele.
Am sărutat-o de atâtea ori sub cerul infinit.

Ea m-a iubit, şi câteodată şi eu am iubit-o.
Cum să nu-i fi iubit iubit ochii ei mari şi nemișcați.

Pot să scriu cele mai triste versuri în seara asta.
Să mă gândesc că n-o mai am. Să simt că am pierdut-o.

Să ascult noaptea imensă, mai imensă fără ea.
Şi versul cade-n suflet ca roua peste iarbă.

Ce contează că iubirea mea n-a putut-o păstra.
Noaptea-i înstelată şi ea nu e cu mine.

Asta-i tot. În depărtare cineva cântă. În depărtare.
Sufletul meu nu vrea să înţeleagă că a pierdut-o.

Ca şi cum ar vrea s-o aproprie privirea mea o caută.
Inima mea o caută, şi ea nu e cu mine.

Aceeaşi noapte face să albească aceiaşi arbori.
Numai noi, cei de atunci, nu mai suntem aceiaşi.

N-o mai iubesc, e-adevărat, dar cât am iubit-o.
Vocea mea semăna cu vântul ca să-i atingă auzul.

A altuia. O fi a altuia. Cum înainte a fost a săruturilor mele.
Vocea ei, trupul ei conturat clar. Ochii ei infiniţi.

N-o mai iubesc, e-adevărat, dar poate-o mai iubesc.
E-atât de scurtă iubirea, şi atât de lungă uitarea.

Pentru că în nopţi ca asta am avut-o în braţele mele,
sufletul meu nu vrea să înţeleagă că a pierdut-o.

Chiar dacă asta e ultima durere pe care mi-o provoacă,
şi astea ultimile versuri pe care i le scriu.  



Pablo Neruda
 
Tradus de Adrian Diniş

Pot să scriu cele mai triste versuri în seara asta din Douăzeci de poeme de dragoste şi un cântec de disperare
 
 
 
PABLO NERUDA

Goală ești simplă, ca o mână de-a ta, netedă, pământeană, rotundă, transparentă, ai linii ca luna, umbre ca pomii, goală ești subțir...