domingo, 19 de enero de 2014

După ploi - Tras las lluvias !!

 
 
 
 
Aruncă-ti văpăile negre din gene
hotarul din tine şi mersul alene,
dă-mi mina şi hai să fugim din hotare
copila mea dragă, e soare, e soare…

Noroiul cărării de-ţi scuipă despoiul
nu pasul, ci ochiul ţi-atinge noroiul
şi nu-ntoarce geana să vadă, rebel
cald single nostrum cum tremură-n el.

Privirile dacă ţi-s arse de soare
nu ochiul, ci drumul sub talpă te doare
şi nu-ntoarce geana să vezi prin noroi
nici umbrele noastre cum fug după noi.

Dă-mi mina şi hai să fugim înainte
copilă mlădie, copilă fierbinte
La capul cărărilor şerpuitoare
e soare în ierburi, în ramuri e soare…
 

Nichita Stănescu (1933-1983)
 
 
 
 
Tras las lluvias
 
Arroja el oscuro terror de tus cejas,
trasciende el confín del que apenas te alejas,
ven, dame la mano, libera tu mente,
ven, niña querida, que el sol es ardiente...
 
Si el fango del mundo te escupe y toca,
no el pie sino el ojo en el se coloca;
no vuelvas tu rostro, que el fango no vea
temblar nuestra sangre en su chimenea.
 
Si sientes quemado tu ojo y cetrino,
no el ojo te duele, te duele el camino;
no vuelvas tu rostro, que en vano vislumbras
correr tras nosotros las tétricas sombras.
 
Ven, dame tu mano, sigamos volando,
mi niña esbelta, mi niña de encanto...
Al fin de las sendas torcidas observas:
hay sol en las ramas, hay sol en las hierbas...
 
 Traducido por Aurel Ban 
 
 

Goală ești simplă, ca o mână de-a ta, netedă, pământeană, rotundă, transparentă, ai linii ca luna, umbre ca pomii, goală ești subțir...