jueves, 30 de enero de 2014

Sa îl revad - Volverlo a ver !!






Nicicând, absolut nicicând?
Nu în noptile pline cu stele tremurânde,
sau în timpul stralucirii din zori a fecioarei
ori în dupa amiezele sacrificiului?

Sau pe marginea unei palide carari
ce-nconjoara fermele,
sau pe ciutura unei fântâni,
albita de o luna stralucitoare?

Sau sub suvitele-ncurcate
luxuriante ale codrului
unde, strigându-I numele,
am fost surprinsa de noapte?
Nici în pestera ce întoarce
ecoul strigatului meu?

Oh nu. Sa-l revad -
n-ar conta unde -
în apele cerului
sau în bulboana clocotind, 
sub luna senina sau în nesângeroasa spaima!

Sa fiu cu el ...
în fiecare iarna sau primavara,
uniti printr-un nod nedureros
în jurul nenorocitului lui gât!
 
 
Gabriela Mistral (Chile)
 
- premiul Nobel pentru poezie 1945
 
 
Motivaţia Juriului Nobel :
 
“… pentru poezia ei, care, inspirată de emoţii puternice, i-a transformat numele într-un simbol al celor mai pure aspiraţii ale întregii lumi latino-americane“
 

Traducere de Ion Cristofor
 
 
 
 
Volverlo a ver



¿Y nunca, nunca más, ni en noches llenas
de temblor de astros, ni en las alboradas
vírgenes, ni en las tardes inmoladas?

¿Al margen de ningún sendero pálido,
que ciñe el campo, al margen de ninguna
fontana trémula, blanca de luna?

¿Bajo las trenzaduras de la selva,
donde llamándolo me ha anochecido,
ni en la gruta que vuelve mi alarido?

¡Oh, no! ¡Volverlo a ver, no importa dónde,
en remansos de cielo o en vórtice hervidor,
bajo unas lunas plácidas o en un cárdeno horror!

¡Y ser con él todas las primaveras
y los inviernos, en un angustiado
nudo, en torno a su cuello ensangrentado!

 



Goală ești simplă, ca o mână de-a ta, netedă, pământeană, rotundă, transparentă, ai linii ca luna, umbre ca pomii, goală ești subțir...