Chiar dacă buzele-ţi ciopli
Iubirea însăşi, tu-mi arunci
"Urăsc", deşi prea bine ştii,
Ţi-s rob în toate... Dar atunci
Se-nduioşează Ea, certând
În grabă, gura ce ştia
Doar graiul îngerilor, sfânt,
Şi dulce sfat îi dă, aşa:
"Sfârşeşte blând ce-ai început
Cum albe, zorile de sus
Urmează îngerul căzut
Al nopţilor"... Atunci ai spus
Cuvânt ce viaţă îmi dădu:
"Urăsc, dar nu pe tine, nu"...
Iubirea însăşi, tu-mi arunci
"Urăsc", deşi prea bine ştii,
Ţi-s rob în toate... Dar atunci
Se-nduioşează Ea, certând
În grabă, gura ce ştia
Doar graiul îngerilor, sfânt,
Şi dulce sfat îi dă, aşa:
"Sfârşeşte blând ce-ai început
Cum albe, zorile de sus
Urmează îngerul căzut
Al nopţilor"... Atunci ai spus
Cuvânt ce viaţă îmi dădu:
"Urăsc, dar nu pe tine, nu"...
William Shakespeare
Esos labios que la propia mano del Amor dibujó
susurraron el sonido que decía "te odio"
a mí que languidezco por ella
Pero cuando ella vió el estado en el que estaba
directo a su corazón vino la piedad
trocando esa lengua nunca tan dulce
que fue usada para dar una gentil condena;
Y a pesar de que fue algo para lamentar
ese "te odio" que ella alteró con un final
que le siguió como un gentil día
le sigue a la noche, como quien encuentra
el cielo que del infierno se aleja.
El odio de ese "te odio" ella alejó
y salvó mi vida diciendo "a tí no".
William Shakespeare
