"O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;
În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri şi cuminţi;
Şi prin vuietul de valuri,
Prin mişcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;
Eu te văd răpit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol
Şi privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri."
Astfel zise lin pădurea,
Bolţi asupră-mi clătinând;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în câmp râzând.
Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot...
Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;
În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri şi cuminţi;
Şi prin vuietul de valuri,
Prin mişcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;
Eu te văd răpit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol
Şi privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri."
Astfel zise lin pădurea,
Bolţi asupră-mi clătinând;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în câmp râzând.
Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot...
Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?
"¡No te vayas, no te vayas,
Yo te amo de verdad!
Todos los afanes tuyos
Sólo yo se escuchar;
Yo te amo de verdad!
Todos los afanes tuyos
Sólo yo se escuchar;
En la sombra tan oscura
Cual un principe te ves,
Contemplando en las aguas
Con tus ojos agiles;
Cual un principe te ves,
Contemplando en las aguas
Con tus ojos agiles;
Sobre grama ondulante,
Sobre olas al rodar,
El andar de mis venados
Te enseño escuchar.
Sobre olas al rodar,
El andar de mis venados
Te enseño escuchar.
Y te veo embrujado,
Murmurando a baja voz,
En el resplandor del agua
Ambos pies tendiendolos.
En el resplandor del agua
Ambos pies tendiendolos.
En el lago ves la luna
Con sus fervidas esferas,
Cuentas años en instantes,
Y en instantes gozas eras".
Cuentas años en instantes,
Y en instantes gozas eras".
Dijo así la arboleda,
Con su boveda en temblor -
Yo, silbando a su llamada,
Fui riendo hacia el sol.
Con su boveda en temblor -
Yo, silbando a su llamada,
Fui riendo hacia el sol.
Hoy aun si regresara
No podria comprender...
Ay niñez, ¿dónde te has ido
Con tu bosque del ayer?
Mihai Eminescu (1850-1889
No podria comprender...
Ay niñez, ¿dónde te has ido
Con tu bosque del ayer?
Mihai Eminescu (1850-1889
Poeta nacional de Rumania
